Bun venit pe site-ul Scoala « Nicolae Labiş » Mălini
NICOLAE LABIŞ
1935 : La 2 decembrie se naşte, în familia învăţătorilor Eugen şi Profira Labiş, din satul Poiana Mărului, judeţul Baia;
1942: Începe cursurile şcolii primare din satul natal, învăţătoare fiindu-i chiar mama sa
1944: Şcolii cu clasele I-VIII nr.2 „Suha” Mălini
1946: Din acest an urmează cursurile Liceului “Nicu Gane” din Fălticeni, unde este îndrumat pe calea creaţiei literare de profesorul V.Gh.Popa. Culege folclor, traduce basmul Căluţul cocoşat de P.P. Erşov;
1950: Debutează în almanahul “Iaşul nou”, nr.8 (decembrie) cu poezia Fii dârz şi luptă, Nicolae!
1951: Este “consacrat” de revista “Viaţa românească” nr.2(iunie) prin publicarea poeziei Gazeta de stradă;
1952: Se transferă la Liceul “Mihail Sadoveanu” din Iaşi. Conduce cenaclul literar din şcoală. Îl cunoaşte pe poetul şi publicistul George Mărgărit;
1952-1954: Urmează cursurile şcolii de Literatură şi Critică Litereară “Mihai Eminescu” din Bucureşti. Face parte din colectivul de redacţie al revistei “Anii de ucenicie”; Publică în “Viaţa românească”, nr.10(octombrie 1954 poemul Moartea căprioarei ;
1954-1956: Lucrează în redacţia de la “Contemporanul” şi apoi în aceea de la “Gazeta literară”; Se înscrie la Facultatea de Filologie, Universitatea Bucureşti; Colaborează la mai toate publicaţiile literare din ţară;
Îi apar , la Editura Tineretului, poemul pentru copii Puiul de cerb şi, după mai multe amânări şi tergiversări, volumul de versuri Primele iubiri, gata de tipar cu un an înainte; Pregăteşte febril pentru tipar volumul de poezii Lupta cu inerţia, pe care nu mai apucă să-l definitiveze;
Este ales membru al Uniunii Scriitorilor;
În noaptea de 9-10 decembrie este accidentat grav de un tranvai;
Încetează din viaţă, în noaptea de 21-22 decembrie şi este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti ;
Opera şi personalitatea lui Nicolae Labiş pun în evidenţă propensiunea poetului spre ipostaza de scriitor total: pagini de publicistică, folclor, proză, dramaturgie, critică literară, traduceri întregesc portretul unui artist fecund, străbătut neîncetat de febra căutărilor, reprezentând, în literatura noastră de după 1956, un veritabil model şi un autentic reper creator.
Bun venit pe site-ul Scoala « Nicolae Labiş » Mălini
NICOLAE LABIŞ
1935 : La 2 decembrie se naşte, în familia învăţătorilor Eugen şi Profira Labiş, din satul Poiana Mărului, judeţul Baia;
1942: Începe cursurile şcolii primare din satul natal, învăţătoare fiindu-i chiar mama sa
1944: Şcolii cu clasele I-VIII nr.2 „Suha” Mălini
1946: Din acest an urmează cursurile Liceului “Nicu Gane” din Fălticeni, unde este îndrumat pe calea creaţiei literare de profesorul V.Gh.Popa. Culege folclor, traduce basmul Căluţul cocoşat de P.P. Erşov;
1950: Debutează în almanahul “Iaşul nou”, nr.8 (decembrie) cu poezia Fii dârz şi luptă, Nicolae!
1951: Este “consacrat” de revista “Viaţa românească” nr.2(iunie) prin publicarea poeziei Gazeta de stradă;
1952: Se transferă la Liceul “Mihail Sadoveanu” din Iaşi. Conduce cenaclul literar din şcoală. Îl cunoaşte pe poetul şi publicistul George Mărgărit;
1952-1954: Urmează cursurile şcolii de Literatură şi Critică Litereară “Mihai Eminescu” din Bucureşti. Face parte din colectivul de redacţie al revistei “Anii de ucenicie”; Publică în “Viaţa românească”, nr.10(octombrie 1954 poemul Moartea căprioarei ;
1954-1956: Lucrează în redacţia de la “Contemporanul” şi apoi în aceea de la “Gazeta literară”; Se înscrie la Facultatea de Filologie, Universitatea Bucureşti; Colaborează la mai toate publicaţiile literare din ţară;
Îi apar , la Editura Tineretului, poemul pentru copii Puiul de cerb şi, după mai multe amânări şi tergiversări, volumul de versuri Primele iubiri, gata de tipar cu un an înainte; Pregăteşte febril pentru tipar volumul de poezii Lupta cu inerţia, pe care nu mai apucă să-l definitiveze;
Este ales membru al Uniunii Scriitorilor;
În noaptea de 9-10 decembrie este accidentat grav de un tranvai;
Încetează din viaţă, în noaptea de 21-22 decembrie şi este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti ;
Opera şi personalitatea lui Nicolae Labiş pun în evidenţă propensiunea poetului spre ipostaza de scriitor total: pagini de publicistică, folclor, proză, dramaturgie, critică literară, traduceri întregesc portretul unui artist fecund, străbătut neîncetat de febra căutărilor, reprezentând, în literatura noastră de după 1956, un veritabil model şi un autentic reper creator.